Un izvor de patimi
Peste lume plânge
Cântă și suspină dorurile-n el
Viața se răsfrânge
Pulsând cu putere
ÃŽn a lumii vene
Dragostea e sânge.
Cercurile-nchise se desfată-n lacuri
Schimburi contra schimburi
ÃŽntre membrii lor
Erosuri tocite
De prea multe veacuri
Rău pe rău iubește
Ca pe-un bun al său.
Ce tristă impresie...
Așteptări deșarte...
I-am răspuns la zâmbet
zâmbind către el
Nici o diferență nu e între cercuri
Bun pe bun iubește
ÃŽn acelaÈ™ fel.
Neobișnuința
Ca o sperietură –
Te face să simți al bătăii ritm
Sparge cercuri strâmte
Naște diferența
Sângele din patimi curge peste lumi
Roșu e culoarea patimei ce plânge
Erosul din cercuri în acelaș fel
Toată lumea-i roșie
Toată lumea-i sânge
Neobișnuința viață e în el.