îmi scriu poemul pe trup
așa cum un sculptor
sapă în riduri mai adânc
până îi apare chipul
un ceas rostogolit prin nisip

las toate femeile
să se plimbe cu role
prin venele mele
care duc la inima
încărcată electric
de două pedale

picioarele lovite în bordură
sunt pomii între care
construiesc un leagăn
pentru moartea mea
neadormită

scriu poemul pe trupul
femeii legănate pe role
și mă însor cu ea
de fiecare dată
ca și când ar fi prima oară
când chipul ei
îmi iese în cale
un trup