De ce nu e și iarba mai albastră,
Cu-atîta cer întins de-asupra ei?!
Dar, oare, ce culoare are cerul,
Cel împînzit de-atîția dumnezei?

Și de ce-n crucea cerului albastru
Se răstignesc și visuri și iubiri?
Ne răstignim și noi în miez de noapte
Visînd să fim de-a pururi amintiri.