Poem cu ÃŽnger
de Mihail Tănase

SECERIȘ

Cădeau
secerate cu duioșie
spicele...

Ochiul
cerului suspina
zborul păsărilor

în ulcioare
de senin

și noi
pășeam mai departe...


CADOU

M-am gândit bine...
Tu poți sădi oricând
primăvara în mine...

Știu de atunci
când
fără nici-un cuvânt
mi-ai adus un pumn
lumină

și eu,
am închis-o
într-o caldă visare...


AȘTEPT

Tu știi că aștept
ploile,
dezlănțuitele
ploi
cu miros de
toamnă târzie.
Aștept...

Tu știi că aștept
frunzele,
înnebunitele
frunze
înveșmântat în
culorile iubirii...


COINCIDENÞÃ

Azi ai sădit
tăcerea în
albastru.

Întâmplarea făcea
să visez într-un
dans de fluturi.

Ca dovadă
am rătăcit
chemările
târzii...


POVESTE

Singurătatea...
Mereu desena linii –
harta generației mele.
Uneori,
copilăria –
în linii grave...
Învățam să mă
ascund în toate aceste
schițe,
chiar atunci învățam
să citesc în lacrimă...
Ai apărut tu,-
(într-un punct al hărții),
m-ai învățat să desenez
fluturi de lumină,
și am fost fericit...


MELANCOLIE

Râdeam de copacii
îmbrățișați de ploaie,
râdeam,
conștienți că toamna
ne va acoperii cu
suflare de tristețe
pe tâmple.
Râdeam...
Lăsând noaptea să
facă legătura între
noi și stele
ceream frunzelor
să ne acopere cu
iubire...


CONCURS

Mă întreceam cu
ecoul
pădurilor,
munților,
mărilor...

Mă întreceam cu
ecoul
vântului,
pământului,
cu al norului și
cu al dorului...


SINGURÃTATE

Uneori
mi-e frig...

înlănțuit de
aripile nopții
caut cadența
clipelor efemere...


DREPTUL DE A ALEGE

De-aș fi avut dreptul să aleg
nu aș fi ales să fiu pasăre...
Nu aș fi avut decât albastrul cerului;

De-aș fi avut dreptul să aleg
nu aș fi ales să fiu fluture...
Nu aș fi avut decât roua florilor;

De-aș fi avut dreptul să aleg
Aș fi ales să fiu zori-de-zi să
înfior cu ivirea mea chipul tău îmbujorat...


AMINTIRE

Eram
pasăre migratoare
în geana ta.

Fără cântec și
fără vreun dor

treceam…

Și nu era decât
lacrima nopții
în tot acest pustiu
de tăcere

și tu

mă priveai
prin ochi de
petale…


POEM CU ÃŽNGER

ÃŽntre
dimineață și
seară

ÃŽngerul
meu mă înconjoară

cu vagi colivii
de speranță.

Într-un târziu
crestează în mine
cuvinte…


INOCENÞÃ

Erai ploaia ce
acoperea depărtarea

partea de
lumină

erai

înmugurind
trecerea…


PLOAIE DINTÂI

Însera…

toamna desena
icoane de ploaie

iar noi

rătăceam
în zborul de
frunze…