cum scoți pești de sub bolovani
nopțile nedormite mă numără ani
și chiar sub lună mai găsesc câte-un pui
al nimănui

nu pot să-ți cânt micule dragă
poeții de azi albesc mute cuvinte
între cerul gurii și buza de jos
limba e cratima care leagă ce minte

mă lepăd ție
trup de acvariu
mai sihăstrit ca un ermitaj
sub foița de aur și vitralii oculte
multă hârtie aracet și placaj

cât de înaltă a crescut pendula!
aproape nu
i se mai vede gura
și dacă-mi vâr mâna prin ploaie să o prind
inimii mele îi crește un grind

sângele meu e numai deltă
sau amintire
când voi afla îți dau sigur de știre