Imi curg păianjeni albaștri prin vene
Privirea s-agață de-un gol aburind
Driade flămânde mă mușcă alene
De buzele-gânduri rămase zâmbind.

Se-ntorc toate-acasă în inima spartă
In patru bucăți de cristal resemnat
Cu fum de țigară bat rece în poartă
Dar atriuul drept are puls aberant
Cel stâng nu mai crede în ordinea sacră
Si spune că totul îi e prea de-ajuns
Ventriculul drept și cel stâng sunt o maclă
Si toate se-adună acum într-un plâns
Si plâng cu păianjenii-albaștri prin vene,
Aorte de sticlă vibrând sacadat
Pulsează veninul venit prea devreme
Din gândul rămas de driadă mușcat.