M-am săturat să-mi dau răspunsuri
La întrebări pe care nu mi le-am pus.
Poezia aleargă bezmetică
Prin beznă,
Vodca se amestecă cu fericirea,
Fericirea se iubește animalic cu îndoielile
Si naște un demon
Ce-mi mușcă flămând sânul
Sterp.
Si uite-așa, cercul se închide
Intr-o perfecțiune dezgustătoare.
Sparg cercuri de fum
Si iar se-nvârt toate
Frenetic, într-un iureș de bâlci
Dar e-ntuneric
Si mă cuprinde amețeala
Deși toate-s la locul lor:
Poezia, tu, vodca, fericirea...
Ce cauți tu
In perfecțiunea asta dezgustătoare?