Privesc către punctul fix al universului
Unde știu că ești
Păianjenii de rouă își țes
Plasa
Intre genele mele

Ne căutăm bezmetici
Printre îmbrățișări sărate, sordide, disperate
Nu mai avem timp să privim în urmă
Si nici ochi să pipăim calea
Din cele cinci simțuri, nici unul
N-a fost făcut pentru aflare
Il gust, o miroși, ne aud
Dar nici unul nu știe
Cel mai adesea întâmplător, în orbecăiala noastră
Ne izbim unul de celălalt
Dureros. Iubirea doare
Aproape întotdeauna