Iartă-mă femeie că am dat buzna în sufletul tău pe ușa din spate,
Pentru toate cele făcute și pentru cele nefăcute… iartă-mă…
pentru toate ne împlinirile tale.
Ai dreptate, au trecut câteva sute de zile și…
Nu am făcut nimic pentru tine.
Ar fi fost de ajuns o secundă, doar atât
Și tot universul îl înghesuiam într-o singură silabă,
Într-o silabă, într-un ,,DA” încăpeam amândoi.
Noi doi, cuminți precum două sardele într-un sos de egoism conjugal.
De ce, spune-mi de ce trebuie să arhivăm dragostea
Într-un registru de stare civilă,
Să ne iubim cu acte în regulă sau să nu ne iubim deloc?
Femeie, femeie…geaba am dat ocol lumii prin tine
Bătătorindu-ți sufletul cărare peste cărare
Dacă nu am știut cum să te găsesc,
Geaba ți-am altoit aripi și vise din cele mai coapte,
S-au vestejit odată cu prima brumă de zbor.

*

Ne-am iubit de-a poezia și atât:
Eu te-am alintat cu poeme rupte din nopțile mele albe
Și cu ferestre larg deschise…smulse din ziduri și gratii
Până dincolo de caligrafia trupului,
Până dincolo de sinceritatea fluidă a cuvântului.
Tu…cea care mi-ai fost sortită încă de la facerea lumii
De ce vrei să treci fericirea printr-un simplu inel
Și prin iluzii confuze
Și de ce la bursa sufletului oferi dragoste
Doar ca monedă de schimb, rest la un bilet clasa a doua,
Nu înțelegi că într-o felie de cer nu încap toate diminețile tale?

P. S.
De data aceasta fără P. S.
Toata dragostea noastră a fost rezumată pe scurt.