RONDEL DE OCTOMRIE


Ești frumusețe din piatră de Carrara
Și ochii tăi aruncă sclipiri dogoritoare…
Þi-e palidă simțirea, de ofilită floare
Și dragostea, o arșită, ca vara!

Ești frumusețe de piatră de Carrara,
Absența ta, oriunde azi mă doare…
Te chem cu fiecare înserare
Și las în voia sorții, dogoritoare, para!

Și-acum, când ți-am pierdut comoara…
Þi-e palidă simțirea, de ofilită floare!
Noi rătăcim cu bârfa și ocara…
Tu ți-ai pierdut nepăsătoare
Frumusețea de piatră de Carrara!