Visele mele
de printre luceferi,ingeri si stele,
atinse de tine
deveneau castele,
tu le faceai mere,
ca,inchise in coaja,
sa se coaca,sa astepte,sa spere.
Dar in atita graba,
vrei-nu vrei,
dupa plecarea mea,
tu le-ai amestecat
cu alte mere din gradina ta
si nu ai mai stiut s-alegi
marul cu visele mele
inalte si-ntregi.
Ai implinit visele altei femei,
iar ale mele s-au mutat
in singele altui,altui barbat.

Si-acuma ma mai uit
pe gura fiecarui trecator
sperind sa-i fi ramas prelinse
pe buze urme de vise,
sa le adun acasa,
le simt agonizind,
nu le e bine,
le este dor
de soare si de tine.