Văd ideea,
Cum prin mine trece,
Mă strapunge și se-ncolăcește,
Tăios fiorul rece,
lumina șiroiește;
Negru, întunericul orbește
focul mistuiește;
Pierzania te gasește,
Adulmeca și iscodește
Cu suflete se hranește
Și fața hidoasă și-o mânjește
Sentimente tăvălește,
În țărâna urii și rânjește..

Pașești pe stele stinse...
Și sufletul mocnește
Trupu-ți părăsește, te urăște
se prăbușește...
De-o stea stinsă se izbește,
ia foc și se-nroșește;
Flacără vie, ș-apoi te privește;
Moartea-n tine o zareste
Și se ferește!

Ultima vlagă ce mai salașuiește,
Ideea, ideal zeesc i-o dăruiește:
"Caută-l pe cel ce te iubește..."