motto:"și mi-ar place o pădure plină de fete plutind încolo și-ncoace pe frânghii"(Sânziana Pop-Serenadă la trompetă)



dana privește spre soarele ei printr-o frunză de viță-de-vie
stă așezată pe un morman uriaș de pantofi vechi și fumează
fiecare pereche de pantofi e un drum pe care nu l-a dus până la capăt
deși cu siguranță și-ar fi dorit o colecție impresionantă de anotimpuri desăvârșite

coboară doar noaptea din casa ei
în care locuiește ca într-o placentă îndelung răbdătoare
atunci numără luminile orașului
și tace

privește lumea pe fereastră
și lumea latră a pustiu înspre ea

face tumbe la marginea arenei
dintr-un joben vechi scoate un chipiu
din chipiu o eșarfă
din eșarfă un cerc
apoi
hop și finalul amețitor
cade în cerc
oamenii aplaudă monoton sau frenetic

desenează liniuțe
pe care unii și le așează între anul nașterii și anul morții
e prietenul nebunilor de prin gările vechi de provincie
și al marfarelor plictisite de orient-expresuri târzii
tot caută ceva ce știe că nu va găsi niciodată
când obosește scrie despre ea
ca și cum ar fi un punct-licurici mult prea obraznic
dintr-un poem caligrafiat cam târziu pe o notă de plată

.......................................................


e destul de frig aici la marginea memoriei
acoperișurile caselor sunt roșii
munții sunt arămii și departe
bărcile pleacă spre nord
dana e doar încă și încă o întâmplare ciudată

asculta poezia in lectura autoarei