uite
hainele mă urzică am cu mine un ciocănel și lovesc oamenii în locurile lor lălâi
de acolo ies molii

nu stau azi să le număr am degetele la uscat

mi se pare mereu că
îmi văd jumătatea
oxidându-se leneș

mă frec la ochi
cu iarbă

diminețile
ies aburi din pijamale
cum nu mă așteptam în copilărie

întorc limba pe partea cealaltă
mai trece o amețeală

din când în când
sună la ușă
și
fuge