agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-28 | [Text in der Originalsprache: romana] |
Când eram mică, mama purta legate de mână pensule –
câte una la fiecare deget, subțiri și mai întotdeauna murdare de culori, și nici nu vă închipuiți ce frumoase culori... Mama picta. Deschidea palma și din palma ei izbucneau zboruri de fluturi. Mama își apropia mâna făcută căuș de chipul meu, când îmi venea să strănut. „Strănută în palmă”, mă îndemna zâmbind. Strănutam albastrul pe cer, galbenul în lanurile de floarea-soarelui, câteodată strănutam ploaia și mă ascundeam râzând și cu pletele ude, și mama îmi cânta despre fericirea care trăiește într-o căsuță cu trei pitici, mama picta pe căsuță un horn, pe masa piticilor – o bucată mare de ciocolată, pe sufletul meu, liniște, liniște... Mama picta. Tata ridica ziduri. Cărămidă peste cărămidă, grindă peste grindă, altă grindă, alte cărămizi... Eu mă țineam de zid să învăț mersul în două picioare, mama, la câțiva pași înainte, îmi desena drumul pe lespede, mama picta...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik