Sunt confuze nopțile ce trec
fără tine,
dorul însingurat
îmi amintește la nesfârșit
de noaptea
în care-ai plecat...

În nopți pierdute de plumb
lacrimi grele cu care
am iubit
îmi atârnă de suflet
nostalgic
un vis năruit...

Este mai tristă liniștea
fără tine,
vino-napoi
iubirea cu flori de magnolii
e-o ramură troienită
ce moare în noi...

Revino, e noapte,
e noapte
totul e numai trecut,
pleoapele tale atârnă mai greu
în cumpăna
unui sărut...

Dar visul plutind
dus de fluturi
prin amintire,
se prinde cu greu în perdeaua
de gânduri
albă, subțire...