Steaua îndragostită

Un înger diafan apare-n noapte,
Purtând pe buze, a iubirii șoapte.
Coboară din înalturi, din lumea nemuririi,
C-o flacăra ce-i arde-n piept, flacăra iubirii.

Se rotește-n pași de vals amețitor,
Din harfe-i cântă aștrii, un cântec de amor.
Și la fiecare pas, din flori, i-așeaza o petală
În raza lunii, pe scena siderală,
.
E o frumoasă, ce-n ceruri se joacă cu iubirea,
Știind ca are timp,că-n cer e nemurirea.
Sufletu-i s-a îmbătat de fericire și-aude in culori
Cântecul ce-l cânta, miile de sori.

Pe-aceiași scenă, intr-un colț, dansează o pereche.
El e-un diamant albastru, iar ea e luna, fără de pereche.
Dansul lor e fermecat,plin de eros si tandrețe,
Dragoste-i în pașii lor, iubire și multă frumusețe.

Din dansul ei frumoasa se oprește,
Cu gelozie-n ochi, spre-ndragostiți privește.
A înțeles că dragostea-i frumoasă-n doi,
Și flacăra iubirii se-aprinde-n ochii goi.

Cu gândul că ea va fi aleasă, că-i frumoasa lumii,
În dâră de lumini multicolore, se-ndreaptă spre iubitul lunii.
Dar diamantu’-albastru, statornic in iubire, n-arata interes,
O lasă pe frumoasă, flacăra să-și stingă-n univers.

Dance I.