Și tot eu sunt...
Un înger printre oameni
Ce ascultă chemarea Paradisului
Dar care nu se poate înălța.
Un înger obligat să renunțe la nemurire
În schimbul libertății.
Aripile-mi erau speranța și iubirea,
Dar s-au risipit,
Iar acum le semăn tuturor.
Sunt o ființă oarecare, un lucru firesc
Ca toate celelalte.
Însă lumea e văzută cu aceeași privire
pierdută în zare,
Apusul rămâne fascinant în continuare,
Doar eu mă schimb.
Renunț la aripile sfâșiate
Pentru a mă înveli cu sentimente,
Pentru a întâlni căldura unui răsărit,
Pentru a mă mai ridica o dată la cer.