Sărutul îngețat.

Pe o tulpină de trandafir imperial
Împodobit în pragul iernii, în bruma de cristal,
Un boboc roșu-aprins, ce-n vară a uitat să crească,
Acum în prag de iarnă,încearcă să-nflorească.

E-o zi senină și soarele-i pe cer.
O crăiasă, un fluture neadormit, vede un mister.
Dezamorțită de razele călduțe, ce-o mângaie pe aripioare,
ÃŽn trandafirul de frunze dezgolit, vede un boboc de floare.

Multicolore aripi de-o frumusețe rara,
Fragile,diafane ca-n dulcea primăvară,
Se-ndreaptă-n zbor spre floarea fericită,
Ce-n pragul iernii, speră că va fi iubită.

Văzând crăiasa zburătoare ce poartă-n ea iubirea,
Petalele-și desface și-așteaptă fericirea.
Așteaptă și visează la dulcea sărutare,
Ce-o va primi în dar, bobocul cel de floare.

Crăiasa se-apropie de floare, sărută o petală,
Cu-n sărut amăgitor, ce sufletu-i înșeală.
Frumoasă-i floarea, dar nu-i ca-n primăvară.
Nu-i plină de miresme și mai departe zboară.

Stie bobocul că timpul i-a trecut
Și-nchide în petală, dulcele sărut.
E-o dulce mângâiere, e al iubirii simbol sfânt
Și nu-l va lăsa furat de-nșelătorul vânt.

Soarele apune-ncet și ia cu el căldura-mbietoare
Ce-a dat speranțe bobocului de floare.
Noaptea-l găsește cu-n zâmbet cald pe față
Și-l lasă-n zori, un boboc,roșu sarut,
Închis în sloi de gheață.


Dance I.