Estul își bate potcoava-ntr-un gard
Cu sărăcia mea nichelată
Ca un Harley Davidson
sclipind într-o piele pustie de cetaceu,
eu țes din cuvinte aripi de fluture
sub greabănul păros al Primăriei
și apăr marea
învelind-o într-un surîs de copil,
dar ca un făcut,
ziua de mîine se naște mereu măritată
cu anul trecut
cel în formă de cîmp minat,
cel în formă de praf și pulbere...