Voi învăța să trăiesc fără tine.
Curaj ar fi dac-o să reușesc?
Oameni damnați sub semne de ruine,
uite-i trăiesc!

Așa, singur nu o să mai fiu.
Voi viermui în turma cea mare
a celor ce știu sau nu știu,
trăiesc fără de inimă și încântare.

Asemeni unui alb soricel pe-a mea o voi dona,
doar să pot urmări de-aproape
pe cel ce va-ndrăzni s-o ia.
Va fi o prea ingrată recitire de carte;

ca-n visul unui răsărit de vară
se va îndrăgosti prea sigur iar de tine.
Cutremurat mă voi trezi-ntr-o doară
auzind aproape: “nu ți-a fost dor de mine?”