Tagore
inima ta era
doar o bucată mică de carne
nările
două mici ferestre
pe unde intra mirosul ploii
ce-ți uda soarele din creștet

Tagore
păsările încă mai zboară și acum
își aleg singure drumul
nimeni nu le pune indicatoare
n-au nevoie de mărgele
nici de icoane
și nu stau decât în locuri înalte

Tagore
cerul mai este acolo unde l-ai lăsat
ultima dată
iar stelele încă mai cad în prăpăstii