E zarvă-n cer.
Desculți, micuții Domnului
început-au jocul.
Tălpile lor pe lespezile cerului
sună viață, a copilărie.


Desprins-am din priviri
chipul slavei:
pierdut-au podoabele
și carele de foc
și spada și cununile.
Rămas-au poalele rupte,
picioarele zgâriate, prăfuite –
prunci zburdalnici
pe ale noastre uliți.
Aripile-s jumulite
din drag, din joacă.
ÃŽnflorit-au chipurile lor
în jocul slavei.


E zarvă-n cer.
E cerul vesel.
Dumnezeu – un prunc
cu flori de cicoare sub tălpi.