ea..
azi, pe cand numaram picurii de ploaie
am zarit-o
o priveam ...ma ignora...oare eram nevazut?
nu-mi pasa era bine asa
o priveam, ma ignora...si era asa de frumoasa..
un par lung de abanos incadra un chip alb de marmura renascentista
doi ochi de-un albastru inuman
si o gurita, acolo, in mijloc...o oaza in calea uitarii aride
pasaj spre o lume de vis cu aur, cu miere si multi trandafiri..
creatori ai fiintei si-au aratat iscusinta
un trup divin si fara de cusur creat-au
l-au inzestrat cu suflare ...si iata-l
il vad....ma ignora...oare eram nevazut?