E seara, toamna, in parc,
ma plimb alene, trist,
cu gandul sa-ma impac,
merg, deci inca mai exist.

Vad doar umbre calatoare,
acelor ce-au poposit candva,
ce-au rupt aleile-n picioare,
in miez de vara, candva..

Acum vad obosite banci,
si singurele alei,
inca i-si spun povesti,
ca au trecut alene, ei..

Cerul ii plin de stele,
e seara, toamna, in parc,
atatea frunze, atatea stele,
cu gandul ma impac....