toate bisericile sunt din carton
cresc mucegaiuri pe turle burate
și crucile cu brațele descărnate
scârțâie șubrede, monoton

plouă în bisericile astea ca în câmp
stăm cu picioarele în apa clocită
din care presimțirea infernului, otrăvită
ne atârnă de glezne ghiulele de plumb

e frig în bisericile astea stinghere
cu pereți de carton, scorojiți
și între cei vii și cei adormiți
nu e distanță decât de-o tăcere