Sfinții au trecut pe-aici prin casă
i-a chemat la masă Dumnezeu,
n-au găsit o alta scurtătură
și-au trecut pe-aici
pe-unde stau eu.

O fi fost ceva, cu circulația,
s-or fi plictisit să stea-n mașini,
de-asta cred c-au luat pe scurtătură
prima cale catre cel Divin.

Bine că facusem curățenie,
nu m-au prins cu patul nefăcut
cum m-a prins în zori mai ieri, un gând,
de-a rămas în aer...în neștire...
cred că ce-a văzut nu i-a plăcut.

Apucasem ca să duc gunoiul,
primenisem vinul în borcan
busuiocul verde, cimbrișorul,
tocmai le dădeam să bea la geam.

Când au apărut,
roșind pereții,
sfinții aștia doi sau c-am mirat
cred ca n-au știut că sunt pe-acasă
de, la ora asta sunt demult plecat.

Eu i-aș fi poftit să stea la masă
însă vezi, eram cam dezbrăcat,
și ca proasta-n târg tăcui din gură
mut mai clar, de-al nimburilor cap.

Cred că nu s-au supărat pe mine
c-am fost prost și gol,
căci au zâmbit
și trecând alene prin ferestre
către Domnul cred că s-au suit.

Mi-a rămas în casă numai izul
raiului, spre care au trecut,
și Gavril și Mihail vezi bine
pe aici prin casă mi-au trecut.