Prin iarba murdară
Se zbuciumă vântul,
Și ploaia se varsă
Peste case șiroi,
Copacii scheletici,
Își poartă cuvântul,
În cântec de nai
Și tăcerea-n cimpoi.
De nouri pe creștet
E-n ceruri cununa,
Și ploaia în inimă,
Toată o simt,
Cum cade năvalnic
Și vine într-una,
Și-mi sfâșie sufletul,
ÃŽn umedu-i ghimp.
Și ploaia se urcă
Cu degete moi,
Ca o limbă de șarpe,
Pe glezna subțire,
Și simt cum otrava,
Veștedei ploi,
Mă mușcă de carne,
Cu eternă,iubire.
Hai veniți și cădeți,
Deznădăjduit peste noi,
Voi ore cu tropot de ploaie,
În râuri ce fug,
Sinuoase și moi,
ÃŽn parcul pustiu
Și-n odaie.