succesul e o superbitate cu multe iude
și cîțiva extaziați care te cred
un fel de Isus pe Pămînt

care aprobare generală?

vrei adeverințe aburește ștampila
care deține adevărul suprem
înduioșează-i ghearele mîngîietoare

omul e sîcîit are toane
are ciriclici în cap interese păi
dă în nervii ei de toți pereții
cu toată șandramaua îndurării
și fă ce vrei să te fericească

spui că ar fi mai bine să așteptăm
admirația universală apoteoza aia
de eroi fără cauze
și care ne va amuți de tot?

uneori parcă n-am niciun trăsnet de pasiune
serios îmi irosesc pe neîncrederi bucuria
mi-o vînd pe lucruri anoste mi-e teamă
că o să obosesc să mai și simt
mănînc tehnologie pe pîine
și poezia tinde spre zero absolut
e o stingheriadă grămadă
nici nu-ți închipui sunt zile
cînd somnul mi se pare
cea mai minunată activitate posibilă

e un sindrom s-ar spune că
strugurii sunt zdrobiți pentru o cauză
mult mai nobilă ohoo
ar trebui să mă dau la fund
în beciul ăsta al meu să fierb liniștit

mîine o să-mi cer bilet de voie
să ies pînă la restaurant să mă torn
în pahare să mă fac o minune
de praf și de pulbere

de fapt ar trebui să-mi acord un relaș
să înțeleg că mai veridic ca mine
nimeni nu are puterea de a alege
ce fel de calamitate de viață
vreau naibii sa duc

de fapt stingheriada asta grămadă
o simt ca pe un drum înfundat un accident
la care voi lipsi nemotivat
și definitiv

prefer în consecință să trăiesc în urale
în pumni și aplauze uite-așa
mi se declină mie bucuria

la superlativ