Mă îndepărtez de malul sigurei rațiuni,
Pământul îmi fuge de sub picioare.
Conduse de impulsuri, necugetate acțiuni
Se-nfăptuiesc sub forma siguranței temporare.

Încet, mă scufund spre adâncuri,
Vreau să văd tot ceea ce n-am mai văzut.
Și tot de impulsuri condusă si eu
Încep și să cred în ce n-am mai crezut.

Așa cred în tine, în vorbele tale!
Cuvinte în vânt! De ce îmi vorbești?
Dulcea nehotarâre m-apasă, și doare.
Vreau doar să știu că mă iubești...