De cate ori imi arunc viatza la gunoi
Se intoarce si ma terorizeaza,
Ma inunda cu caldura ca apoi sa-mi faca un dus rece,
Ma sugruma cu parfumul fericirii cat zece,
Mimeaza,
Coloreaza,
Imi spune ca trebe sa raman treaza..
Dar durerea ce o umple,
Si melancolia ce prin ea ma patrunde,
Face cat sute de zane pline de ure,
Si refuz mierea de@poi,
Pt ca deja m@i tarat destul prin noroi,
Si e doar batjocoritor,
Si inutil...
Sa mai sper ca un copil..