mă trezesc în fiecare dimineață la roua dintâi
mă frec la ochi să văd dacă-i adevărată lumea
mă spăl pe dinți pregătită să mușc din felia zilei
mă spăl pe fața lucrurilor fără întărziere să nu-mi fugă norocul și sorocul
cearcănele ridurile laba gâștii le fac nevăzute dintr-un condei azi am douăzeci de ani
oglinda îmi întoarce zâmbetul încrezător torsul mersul fusta mai scurtă cu două degete decât ieri
îmi arunc un pupic din vârful buzelor ne vedem mai târziu ciao
alerg pe scări alerg pe stradă alerg spre nicăieriul meu cel de toate zilele optimistă
mă lovesc de vecini de cunoscuți de necunoscuți ne înfrățim două secunde ne salutăm
ne busculăm ne cerem scuze ne grăbim ne grăbim ne fug șansele de sub nas
arunc la coșul de gunoi ambalajul micului dejun rămășițele zilei de ieri
surogatul de iubire neconsumat până la capăt ufff îmi retușez machiajul în lift
intru într-un suflet iar ai întârziat ia-ți locul în primire nu crâcni nu fantaza nu sta
nu cânta nu mânca nu iubi nu citi nu respira nu sta nu sta nu sta
mă întind în iarba înaltă privesc albastrul printre două fire de rogoz norul ăla
semănă cu un cap de copil de copil unde am rămas aaaa nu sta cu gura căscată
nu respira nu sta trece lumina spre întuneric retezată picioarele mi-s grele geanta atârnă
o tonă pleoapele mă dor mi-am mâncat rujul cu sandvișul ăla grețos
îmi iese sufletul pe scări bună seara doamnă iar nu merge liftul nu-i nimic
îmi arunc pantofii din picioare fir-ar să fie de tocuri frigiderul își cască hăul
mă așez la televizor cu farfuria în față sună telefonul acuma ți-ai găsit
astăzi accident în lanț pe autostrada soarelui temperatura maximă
opt grade celsius mi se închid ochii butonez înainte și înapoi
mă târâsc spre pat cu toată responsabilitatea zilei de mâine în cârcă
reiau pagina din Cunningham citită cu o seară în urmă cu o seară în urmă
cu o seară în urmă sunt tot la pagina șaptezeci și trei...

mă trezesc la roua dintâi