mângâi fiecare bancă întâlnită
dar nu mă mai așez
am visat că toate lucrurile cu picioare mă urăsc pentru kilograme și încă
nu le pot mărturisi nimic din setea care mi-a fost

în 1986 vasile munteanu îl știa pe esenin pe de rost
dar esenin nu îl știa pe vasile munteanu
cum lucrul acesta e valabil și astăzi
mi-am promis să nu mai folosesc spirtul decât pentru răni
și pentru sterilizat cuțitul de vânătoare

degeaba dascălii îl lăudau: - dintre toți tu scrii cel mai bine
sufletul lui era încă mort iar frumosul
nu ține niciodată loc de plămâni și de oase

doar primăvara îl puteai zări printre aluni ca o dezăpezire de suflet
pândea săptămâni întregi clipa
în care mugurii izbucnesc prin lemn

deodată flăcările țiglelor se stingeau
rucărul devenea un sat negru sau poate
numai un cimitir părăsit

unde-au plecat morții, nană? întreba luna și ea tăcea trecea peste toate
sunând ca un cap rostogolit

atunci deschidea porți străine și slobozea vitele
duce-vă-ți! duce-vă-ți! e calcar destul
doi pași trei pași în fața gârlei învolburate încremeneau până la una
instinctul le spunea că singurul pod e stăpânul

privit în apă cerul părea dintr-odată adânc
un vânt stelar îi sufla în fluierul piciorului atât de prelung încât iernile
șchiopăta asemenea unui urs ce a știut cândva să joace

de aceea astăzi în 2007 vasile munteanu strânge foile acestea în pumn
crede că din ele va izbucni laptele cucului
și inima lui se va odihni întru cuib