Rumene pătlăgele, aspre pipărci,
Cartofi pe jar prăjiți și lobodă,
Vă rog umil și vă implor:
Lăsați-mi gura slobodă!
***
Aveam o nostalgie pentru praz,
Copil fiind, cu fața bucălată,
Și morcovi ronțăiam avan,
Ca un țăran, nedemn de ciocolată.

Cotidian mâncam cu apetit
Fasole, pătrunjel, ardei, curechi,
Și mă plimbam prin vărzărie solitar
Și-mi ajungea mărarul până la urechi.

Dar gustul mi-am schimbat apoi,
Elev fiind prin clasele primare:
Batog cu pâine și ridichi
Le savuram cu poftă mare.

Cu ceapă asortam rasolul
De când eram copil în fașă,
Plângeam întruna lăcrimând,
Dar ceapa mi-a plăcut, trufașă.

Și cum să lepezi păstârnacul
Cu frunza-i strălucind sub lună,
Când te gândești că hoara veche
E cea ce face zeama bună?

Am renunțat la conopidă
Iubind nețărmurit spanacul,
Dar peste niscai săptămâni
Mi-a șucărit prea crud stomacul.

Mult discutat-am fructuos
Cu un savant de prin Anvers,
Ce mi-a mărturisit solemn:
Je mange toujour des pommes de terre.

Un rus spunea la un congres,
Analizându-și sieși gustul
Și scărpinându-se sub fes:
Vsio bolșe ia liubliu kapustu.

Un alt savant, de la Ciceu,
La conferința despre ai
Bătea fertil cu pumnu-n masă,
Pledând pro barabule pai.

Și iată-mă la senectute
Deloc obez, cu tenul roÈ™,
Îndrăgostit de mine însumi
Și nu mi-e frică de reproș.

Cu ceapă preparând papara,
Cu lobodă umplând plăcinta,
Dăinui cât Matusalem,
Foaie verde cvarta-cvinta!