Prezența Doamnei obligă omul să fie extrem de smerit
sau – după caz – extrem de paradoxal, extrem de sclipitor,
pentru că Doamna se situează la extrema dreaptă a omului
de unde încurajează până la eliberare
zbaterea noului Personaj.

( Căci, de Doamna nu se apropie
decât personajele născute din nou.)

Dacă omul alungă
fragila dar atotputernica prezență a Personajului
( pe care nici un radar nu poate s-o capteze ),
abătându-se de la partitura Acestuia,
el se poate prezenta totuși, înaintea Doamnei,
în toată goliciunea singurătății lui,

dar numai ca anexă a unei poezii
( lipsite de diletantism ),
pe baza căreia Doamna intervine
pentru a îndupleca Personajul alungat
să se întoarcă…




(volumul "Tifla" - 2004)