Cât de surde sunt aleile forfotitoare pe care merg in fiecare dimineață
cât de urâte sunt pleoapele ce se închid la vederea celor fără speranță
cât de aspre scopurile care scuză mijloacele
ce pestilențiale inimile înconjurate de spini în care păstrăm iubirile defuncte
căt de amare lacrimile lumînărilor pe care le cultiv pe morminte
și cum mi se mai urîțesc ochii atunci cînd privesc masca
pe jumătate roșie
pe jumatate verde
a neființei.


dar,
la întoarcere,
îmi deschizi Porțile,
și,rupând tăcerea din jurul tău, îți pot șopti numele:

Seraphina.