Păpușarul s-a retras în culise
pe un colÈ› de foaie
un autograf neterminat
au rămas doar sforile
împletite printre degete ca niște
liane subțiri și lungi
coborate până în talpa pământului
la capătul lor stă o fantoșă
cu un zâmbet ironic
gheare ascuțite ascunse în cutia pendulei
așteptând momentul prielnic
să sfâșie roșul catifelat al cortinei
în spate o scenă ninsă cu praf
cavernele din lemnul podelei
ascund tăcerea unei oglinzi sparte
care trosnește sub povara tălpilor mele
o aducere-aminte a jocului măștilor
care râd și plâng în aplauze mimate
păpușarul a mușcat demult
lemnul coșciugului
luând cu el misterul
sforilor trase.