eu și tipul cu membrele mereu amorțite ne împărțim ziua între anticariate și tramvaie
să mestecăm din priviri alte vieți să ne arătăm lumea
unul altuia
cu degetul pe geamul aburit al tramvaiului
acolo-i cald toți sunt aproape pentru o stație. Stație.
după care se zbat se smuncesc să iasă

într-o zi tramvaiul era pasăre și n-avea timp de
stații
ne-am agățat toți de coada ei de câte-o pană săream de pe difuzorul gării de pe trenul gării de pe taxiul gării
în ziua aia ne-am jucat cu moartea cu cărțile sub brațe i-am zis n-ai curaj
să ne iei din zbor și moartea s-a jucat cu ea ne-a zis zău?

târziu când anticariatele s-au închis iar cărțile de sub brațe ni s-au retras în anticariate
am hotarât eu cu tipul cu membrele mereu amorțite ce-i de făcut să ne conducem pasărea acasă pe drum
i-am arătat lumea cu degetul și pasărea se uita la deget
asta nu asta nu astanuastanu asta pasărea
gemea și dădea din cap ca o nebună
era o nebună
nebună
nebună
ne-a speriat am dat telefon la toata lumea
și toata lumea a venit să pozeze pasărea după care s-au zbătut s-au smuncit să iasă.
și pasărea a rămas singură mi se pare.

eram a doua zi în anticariat întindeam poezia unui grec pe sârmele anticariatului
și tipul cu membrele mereu amorțite striga dintr-un tramvai fotografie cu pasărea plângând.