cînd toamna ne crapă-n orbite
durerile toate ce-au fost
dau iama în noi fericite
deși nu mai au nici un rost

mă mustră aceeași greșeală
comisă la timpul trecut
și inima iarăși mă-nșeală
iar dragostea intră-n absurd

dau iama în noi vechi păcate
vechi șanse privind înapoi
deschideri de drumuri uitate
pitite cu tihnă în noi

iar mie mi-e greu și mi-e seară
mi-e dragoste grea și păcat
caci ceea ce-a fost ca să moară
nicicînd nu a existat