Aș vrea sa fiu prezentă în epavele secundelor tale, dar s-a închis demult casa de bilete, iar eu n-am fost, ca de obicei, pe fază.
Am alergie la al tău ascunziș și aș vrea să dau cu cochilia ta de toți pereții, să se spargă în mii de bucăți și să fii nevoit să înnoptezi la umbra mea.
În schimb, răsar zilnic ca un soare docil și încerc să te ademenesc cu melodii mult prea lente pentru tempo-ul tău neregulat. Mi se desprind lacrimi și neuroni, încercând să-ți ating în trecere banda de frecvență, dar nu-ți ințeleg pașii de swing. Și teamă mi-e ca nu o să fiu în stare niciodată să dansez valsul all the way...