fetița mea nu doarme
mă privește
cum stau pe întuneric cocoșat la tastatură
și încă nu vorbește
dă din gură
de parcă mi-ar dicta un alt mister

mă uit mirat: minunea asta mică
sub ce chemare va-nvăța să spună
că într-o noapte ne-am ținut de mână
ea fără somn
eu fără ajutor

curând voi fi plecat de-aici
nu știu
va ține minte
că-n prima iarnă fără vânt
ne-am spus din ochi cuvinte