albesc copacii prin livezi
de dorul iernii ce-a trecut
te chem podoaba să le-o vezi
și să mă-mbii cu un sărut

de n-oi veni s-or scutura
pudrând a ierbilor covor
doar roadele s-or bucura
iar eu mă voi topi de dor

și-n urmă pașii m-or purta
prin colbi de floare duși de vânt
spre tine rugă-oi îndrepta
să mă alini cu un cuvânt

atât să-mi dai, cuvânt de miere
iar eu cu roze flori de măr
te-oi alinta și-o mângâiere
ți-oi prinde ca podoabă-n păr