ne agităm și noi ca oamenii
fără voce privindu-ne mâinile
desenând gesturi obscene ori poate
doar amare ca niște caracatițe
ale apusului fugind care-ncotro
fără să lase urme sau oase
pe care apoi să le masoare unii
pierzând vremea
câștigând dreptul de-a vorbi despre
ei înșiși