nu știu cum ar trebui să fie dar cred
că va trebui să fim împreună
într-un fel de minune
și nu prea e timp de minuni

anul fuge la revelionul sinucigașilor
vad că oamenii se adună uite
se țin de mîini sunt mai atenți
sunt cu mult mai vii

tu unde te mai umanizezi?

fiara din mine o duce de minune
chefuieste păcatele lumii
sau plînge nașterea neprihănitului
totul e fericit de rece îmi tremură
și creierii din cap
nu atît de frig cît pentru tine

tu unde te mai fericești?

îmi lipsești ca mîna ciungului
te simt întreagă dar
în loc să îmbrațișez eu răstorn

sunt o pacoste o stîngacie de-a dreptul
blestemată de mult ce-am iubit
și fericiții se adună sunt mai atenți
chiar mai vii
se țin unii pe alții de mînă

eu ma țin de cap vreau sa mor
și mi-e o sete nebună
ca o găleată spartă
uscată la fîntînă