Și muntele înalt și marea largă ești
Cuprinse într-o bizară și tainică îmbrățișare
Și totuși triști sunt ochii-ți de-i privești
Căci toate trec și încă o clipă moare...

Dar vine alta ce ne pătrunde
Cu pași mărunți spre-o nouă lume
Să ne conducă cine știe unde,
Și de ce nu, spre-o nouă culme...

O culme a fericirii și-mplinirii
O culme a speranței și credinței
Nicicând în umbra despărțirii
În loc acum e patima dorinței...

E dor de viață...dor de a trăi
Îmbrățișați și muntele...și marea,
Ce-n veci de veci nu vor putea fi
Căci geana lor cuprinde toată zarea
Amurgurilor toate ce nu vor pieri...

EU........!!!!!