Boul și vulpoiul


Un vulpoi, ca toți vulpoii,
și șiret și hoț prea mare,
la amvon, în parlament,
decreta cu voce tare:
- De acum, să nu mai fure
Nime’n țara asta mare!
Eu însumi voi controla
în rucsac, pe fiecare!
Dar un bou, cam nesimțit,
zise cu o tâmpă mină:
- Ai uitat când te-am găsit
cu-o găină, prin gradină,
și plângeai că mult ți-e foame
și că de-asta ai furat
și blesteme fără număr
aruncai spre împărat?!
Că-i bicisnic și nemernic
și ține în sărăcie
mulți vulpoi isteți, ca tine,
și să furi, nu-ți place ție?!
Și-n hoții nenumărate
ai crescut, pân-ai ajuns,
să-l dai jos pe împăratul
și în locu-i să fii pus?!
Iac-acum, în sărăcie,
Mulți vulpoi, ca tine, sunt!
De prostie și hoție,
este plin acest pământ!
Iară tu, preaînțelepte,
ce legi te-ai găsit să scoți?!
Când ești prost, cu burta goală,
în cinste-a trai, nu poți!
Dă întâi, preasfinte, o lege
prin care să pedepsești
pe-orișice bogat din țară,
de săraci , tu mai găsești!
Și apoi, când fiecare
va avea averea sa,
și-a lui, în veci, să rămână
orișice s-ar întâmpla,
poți să decretezi, drăguță,
orice hoÈ› a pedepsi,
când, de foame sau frustrare,
nici un bou n-o suferi!
Rușinat tăcu vulpoiul,
că-nfruntat a fost de bou,
ce-ajunsese-n parlament,
tot muncind ca un erou.
Și-i răspunse cu sarcasmă:
- Te respect, ca-mi ești nănaș,
Dar, muncind sa strângi avere,
tot un bou, tu, ai rămas!
Că acum,copiii noștri,
deși au avere multă,
unul este hoÈ›, ca mine,
iar al tău…de-al meu ascultă!
Și, atunci, cum crezi, fârtate,
că bogați, de-or fi cu toți,
va pieri din ei sămânța
de vulpoi sau de netoți?!
Și isteț cum sunt, din fire,
asta noapte m-am gândit:
dac-o lege-așa nedreaptă
la boi și hoți le-a priit,
de-am ajuns în parlament
iar apoi, ne-am înrudit,
oare, pentru fiii noștri,
de vreodată om pieri,
nu aceeași lege strâmbă,
ca și nouă, le-o prii?!
Și s-au împăcat cumetrii
și-mpreună au plecat!
Iar în urma lor, copoii,
doua zile s-au certat
și-au votat tot legea veche,
scoasă de al lor vulpoi,
că, doar, vulpile și boii
se bazează pe copoi!
Iară eu, de-un an încoace,
ca pe jar mă perpelesc:
sa fiu vulpe, sa fiu bou?
Nu pot să mă hotărăsc!
Și, când mă transform in capra,
sau, ca oaia, mă supun,
ori, în cocina-mi cea strâmtă,
tot un porc voi sa rămân.
Insă, orișice aș face,
lumea-n sus de-aș răsturna,
fac ce vreau și zic ce-mi place,
pan’ ce-n dubă m-or baga!
Și atunci, la pușcărie,
școală de parlamentar,
Siiigur deveni-voi vulpe…
Pa și pusi, că mă car!