pământul îmi fuge de sub picioare
literele îmi fug printre rânduri
creionul și-a rupt vârful în ultimul vers
poemul își frânge gâtul
mi-au amuțit mările și mierlele
pădurile-mi o iau la vale
nimic nu taie mirosul de naftalină din mine
gingiile îmi sângerează
iedera s-a încolăcit pe trupul meu de felină bolnavă
degetele-mi desenează în aer complicate arabescuri inutile
râurile-mi puține curg toate spre nord
nimic din ce-i urât nu mi-e străin

caută-te în suflet
să vezi de mai sălășluiesc acolo