|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Post scriptum
￭ o persoană din È™ase
￭ Ab ovum
￭ poem după ce ai citit ocean vuong
￭ Să iubeÈ™ti ca È™i când ai muri
￭ Fotograful de suflete
￭ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
￭ (Momentul acela cand…)
￭ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
￭ Băiatul meu
￭ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
￭ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
￭ ptiu
￭ Cum e muÈ™tarul pe mic
￭ Măria Sa Nesomnul
￭ Crepuscul
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
prea mult alb învie
poezie [ ]
luna era un copac mare și plin de zăpadă
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de ștefan ciobanu [alexander ]
2008-01-11
| |
noaptea venise
ca un miros de portocală
sângele schia prin carne
și
ajungea
aburind
în trupurile noastre din altă viață
urmele
stăteau în zăpadă
ca niște zaruri
nu ne uitam
acolo unde apuneau lătraturile crengilor
nici acolo unde
ar fi început să ningă
***
undeva
existau și oameni
tocmai buni de puși în glastră
 |
|
|
|
