îmi ești străină acolo
în întunecimea colțului tău...
îți par străin aici
în lumina felinarelor sticloase
ce-mi străbat oasele
și-mi plesnesc spatele
cu aburi de rouă
băuți cu seninătate de tine
prin tifonul slab al dimineții de sfîrșit de lumină
trecută prin trupul tău
molatec
într-o revelație a transparenței
omenești.