oriunde mă duc
oamenii mă privesc mirați
se vede prin trup inima
ori mintea e carte deschisă
trebuie să-mi țin pleoapele
închise pe jumătate
pumnii strânși
să nu râd privind cerul
astfel voi trece prin lume neobservată
tu mă astepți la răscruce de drum
lângă un stejar bătrân
scrii cu cerneală de aur
într-o carte cu coperți roșii
povestea mea
peste tot sunt semne
nu cumva
să rătăcesc drumul până la tine
nu mi-e bine
acasă mă ascund de ai mei
să nu-mi ucidă visele
colind prin lumea poveștilor
de dimineața până seara
iar nopțile scriu

trebuie să te întâlnesc
încă în această viață fiind
am atâtea să te-ntreb
și
doar tu ști
de ce am zâmbit
atunci când m-am născut